“Life’s Not Fair” — OR MAYBE YOUR EXPACTATIONS ARE OUT OF TOUCH WITH REALITY?

( 🇷🇴 mai jos versiunea în limba română)

I kept thinking about how to start this article — maybe in a way that wouldn’t upset anyone, so I wouldn’t come across as too direct or arrogant…

Until I caught myself thinking that — and realized something simple: that’s exactly why I write. I write from authenticity. From what I think. From what I believe. From what I feel. From what challenges me. From what I’m curious about .From what I’m open to.

And maybe that’s precisely why it’s worth saying what needs to be said — even if not everyone likes it. Actually, especially then.

There are a few phrases we hear often that, upon closer inspection, say more about the person saying them than about reality itself. One of those is: “Life’s not fair.”

From my side, it deserves a place in the top 3 most naive things an adult can say. Why?

Because — and this may be hard to accept — that phrase reveals a fundamentally flawed assumption: that the person saying it actually knows what “fair” means.

But who decides what’s fair? You? Me? Some divine algorithm? If you start from the belief that you know what’s fair, you’re already placing yourself in a position of superiority over life itself. And life — as we all know — doesn’t care about titles, names, degrees, bank accounts, or certainty.

Let’s be honest: if you were truly the wisest person on earth, perhaps your definition of fairness might be valid. But if you’re not — and let’s face it, you probably aren’t (yet) — then why would you assume you know how life should be?

At the end of the day, no matter how unjust or imperfect the world may seem to you, you still have to navigate it. You still have to move forward. To learn. To get what you can — without clinging to stories or people that hold you back.

And even if life were “fair” by your standards, would you be willing to pay the price for that fairness?

Because — whether we admit it or not — we’re constantly sacrificing something to gain something else. We sacrifice time for money. Money for comfort. Comfort for success. We sacrifice success for time with family. And time with family… for something else.

There’s always another “something else.”It’s written in our DNA not to stop. But often, it’s also because we don’t learn our lessons. And how could we? It’s hard to learn anything when you never stop to reflect.

IS THERE A WISER response?

In Japan, there’s an old expression deeply rooted in their culture: "Shikata ga nai" — which roughly translates to "It is what it is. There’s nothing you can do about it."

But be careful — this isn’t passive resignation. It’s a way of accepting reality as it is, without wasting emotional energy on what’s beyond your control. After a natural disaster, many Japanese people don’t complain. They don’t fall into victimhood. They organize, clean up, rebuild, and move forward — with calm, grace, and dignity.

"Shikata ga nai" means this: Life isn’t always how we wish it to be — but we still choose how we show up in it.

Maybe it’s not “life’s not fair,” but rather: “Life is what it is.”

Because if you wait for life to change, you’ll stay stuck in waiting. But if you choose to change yourself, you change how you live life — and sometimes, even life itself.

question for you:

What would change in your life if, at least for one day, you chose to believe — and to see — that everything happening to you in your life… is happening for you, and not against you?

Recommended Resource:

📘Book: Viktor E. Frankl – Man’s Search for Meaning

Key theme: Inner freedom in the face of external circumstances.

Frankl, a Holocaust survivor and psychiatrist, shares how it’s not what happens to us that matters, but how we respond to what happens.

This book is a powerful example of the idea that life doesn’t need to be “fair” — we need to be aware of our freedom to choose how we respond to it.

🇷🇴

„Viata nu-i corecta” — sau poate asteptarile tale sunt rupte de realitate?

M-am tot gândit cum sa încep acest articol — cumva sa nu supar pe nimeni, sa nu par prea direct sau arogant…

Pâna când mi-am observat gândurile si am realizat ceva simplu: asta e chiar motivul pentru care scriu. Scriu din autenticitate. Din ce gândesc. Din ce cred. Din ce simt. Din ce ma provoaca. Dinspre ce sunt curios. Dinspre ce sunt deschis.

Si poate tocmai pentru ca pornesc de aici, merita spus ce e de spus — chiar daca nu place tuturor. De fapt, mai ales atunci.

Exista câteva expresii pe care le auzim des, dar care, privite mai atent, spun mai multe despre persoana care le rosteste decât despre realitate în sine. Una dintre ele este:

„Viata nu-i corecta.”

Din punctul meu de vedere, merita un loc fruntas în top 3 cele mai naive lucruri pe care le poate spune un adult. De ce?

Pentru ca — si poate fi greu de acceptat — aceasta afirmatie tradeaza o presupunere, o parere fundamental gresita: ca persoana care o rosteste stie cu adevarat ce înseamna „corect”.

Dar cine decide ce e corect? Tu? Eu? Un algoritm divin? Daca pornesti de la ideea ca tu stii ce înseamna corect, te poziționezi deja deasupra vieții. Iar viata — stim cu totii — nu tine cont de titluri, nume, diplome, conturi bancare sau certitudini.

Hai sa fim sinceri: daca ai fi cu adevarat cea mai înțeleapta persoana de pe pamânt, poate definitia ta despre corectitudine ar avea valoare. Dar daca nu esti — si, sincer, probabil ca nu esti (înca) — atunci de ce ai presupune ca stii cum ar trebui sa fie viata?

La finalul zilei, oricât de nedreapta sau imperfecta ti s-ar parea lumea, tot trebuie sa te descurci în ea. Trebuie sa mergi înainte. Sa înveti. Sa obtii ce poti — fara sa te agati de povesti sau de oameni care te tin pe loc.

Si chiar daca viata ar fi „corecta” dupa standardele tale, ai fi dispus sa platesti pretul pentru aceasta corectitudine?

Pentru ca — fie ca recunoaștem sau nu — sacrificam constant ceva pentru a obtine altceva. Sacrificam timp pentru bani. Bani pentru confort. Confort pentru succes. Sacrificam succesul pentru timp cu familia. Iar timpul cu familia… pentru altceva.

Întotdeauna exista un „altceva”. E scris în ADN-ul nostru sa nu ne oprim. Dar, adesea, e si pentru ca nu ne învatam lectiile. Si cum am putea? E greu sa înveti ceva atunci când nu te opresti niciodata sa reflectezi.

EXISTA O REACTIE MAI INTELEAPTA?

În Japonia, exista o expresie veche, profund ancorata în cultura lor: „Shikata ga nai — care se traduce aproximativ prin „Asa e. Nu ai ce-i face.”

Dar atentie, nu e o forma de resemnare pasiva, ci un mod de a accepta realitatea asa cum este, fara a te consuma emoțional pentru ceea ce nu poti controla. Dupa un dezastru natural, multi japonezi nu se plâng. Nu se victimizeaza. Se mobilizeaza, curata, reconstruiesc, merg mai departe — cu calm si demnitate.

„Shikata ga nai” înseamna: viata nu e întotdeauna cum ne dorim, dar alegem cum ne purtam în ea .

Poate ca nu e „viata nu-i corecta”, ci: „Viata e asa cum e.”

Pentru ca, daca astepti ca viata sa se schimbe, vei ramâne blocat în asteptare. Dar daca alegi sa te schimbi tu, îti schimbi felul în care traiesti viata — si, uneori, chiar viata însasi.

întrebare pentru tine:

Ce s-ar schimba în viata ta daca, macar pentru o zi, ai alege sa crezi — si sa privesti — ca tot ce ti se întâmpla… ti se întâmpla pentru tine, si nu împotriva ta?

Resursa recomandata:

📘 Cartea: Viktor E. Frankl – Omul in cautarea sensului vietii

Tema relevanta: Libertatea interioara în fata circumstantelor exterioare.

Frankl, supravietuitor al lagarelor naziste si psihiatru, vorbeste despre cum nu ceea ce ni se întâmpla conteaza, ci atitudinea noastra fata de ceea ce ni se întâmpla.

Este exemplul suprem al ideii ca nu viata trebuie sa fie „corecta”, ci noi trebuie sa fim constienti de libertatea noastra de a alege reacția.